Note De Primavara

George Bacovia

Verde crud, verde crud...

Mugur alb, si roz si pur,

Vis de-albastru si azur,

Te mai vad, te mai aud!

Oh, puncteaza cu-al tau foc,

Soare, soare...

Corpul ce intreg ma doare,

Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rachita,

Primavara,

O copila poposita la fantana

Te ingana

Pe campia clara...

Verde crud, verde crud...

Mugur alb, si roz si pur,

Te mai vad, te mai aud,

Vis de-albastru si azur.

Verde Crud

Pornim sa batem campii!

Din gand in gand ajung la tine.
Ne privim cum ne priveste.
Mi-e din cat in cat mai bine
Cand ne iubim cat zicem "peste".

Pornim sa batem campii
Cu pumnii nostri grei.
Culegem flori de rodii
Crescute-n plopi de tei.

Te las o data si-ncordata
Imi intorc spatele pe dos:
"Din tot ce zboara se mananca
Doar ce e mai gustos!"

Iti arunc doar o privire.
Tu o culegi de pe jos.
Te injur imprejur, iubire,
Si, of! Uscata, ies...

Se-ngana noaptea pe ea insasi.
Pornim sa batem campii.
Luna e un colt de fildes.
Micsunele-n plopi cu salcii.

Atentie.....

reading

Un An

A trecut deja un an. Azi ne-am intalnit, eu iesind din scara, tu hoinarind. Ti-am tras adanc, adanc de tot, in piept, mirosul. Ti-am simtit gustul pe buze si l-am sorbit adanc, adanc. Ne-am zambit frumos... Ne-am pierdut incet, adanc...
Te simt pe gene, in parul meu, pe piele, adanc de tot in plamani...
Ramai inca un an!
Saruta-ma! Ca gustul tau nu e nici unul!
Vreau sa ne pierdem o viata prin parcuri, eu - om, tu - primavara.

Se facea ca era primavara....

Suntem din aceeasi plamada, tu si eu: din resturi aruncate de ingeri din cer.

broken pieces

Noapte Alba

De pe scena au coborat pe caldaram umbre rosii, fum de seara si miros de abur varatico-tomnatic, printre oameni, printre glasuri, si se pierd pe trotuare, unii mai actori ca altii, oameni si oameni, intr-o noapte alba...

In noaptea asta Iadul a urcat pe strazi ca sa faca zi cu facliile lui rosii si si-a adus cu el toti saltimbancii.
Spectacol de lumini si focuri se dezmateaza in fata noastra, asa cum stam cu totii, zgaiti la unison. Isi fac loc acrobati pe picioroange, caci daca e circ, circ sa fie!... Si de parca flacarile nu ar fi de ajuns, blitzuri clipocesc ca licuricii, viitoare poze numai bune de aratat la prieteni.

Muzee deschise, teatre doldora de piese, show de skate in parcuri, arta urbana pe pereti, motiv bun de betie si de colindat pe strazi, de la Unirii la Romana, de la Manuc in Fabrica, din Kisselef pana la Motoare...

In noaptea asta Bucurestiul lumineaza. Aplaudam cu totii, radem cu totii la aceleasi glume, intindem cu totii gaturile ca sa prindem replicile actorilor... In noaptea asta suntem toti la fel: niste copii la un spectacol de papusi. Nu ma mai deranjeaza nici ca e septembrie, nici ca o duduie platinata ma loveste cu geanta si mi se aseaza in fata, nici ca multimea ma impinge de colo-colo incat habar n-am si nici nu vreau sa stiu unde ajung pana in zori, nici mizeria care stiu ca o sa ramana pe strazi in urma noastra... Imi doresc in soapta sa nu se termine noaptea asta nicicand!

Pana si Casa Poporului lumineaza mai tare. Ca o matroana, face pe gazda cu noi si se intinde portocalie si lasciva pe tot fundalul.
Un microfon anunta ceea ce nu vroiam sa aud. Si in curand urmeaza ceea ce nu-mi doream sa vina: artificiile. Artificiile nu imi plac pentru ca aduc mereu finalul. Doua, trei, cinci minute in care norodul isi da capetele pe spate, arata cu degetul, scoate interjectii, si apoi va fi gata... Si apoi?

Nu-i nimic, Bucuresti! Azi e ziua ta, trebuie sa zambim! Si tu oricum ai sa stralucesti, cu sau fara risipa de lumina! Si sa stii ca n-am nevoie de o noapte alba ca sa-mi dau seama ca aici timpul se opreste in loc in fiecare seara!

Teatru in strada...